icon facebook 3d render concept 494952 1341

Direcţia Generală Educaţie
  Făleşti
   

CRRTDGEC

Centrul Regional de Resurse pentru Tineri Fălești

Casa de Creatie Lora

Centrul de Creație și Agrement pentru Copii și Tineri „Lora Găină”, or.Fălești

sc sport

   
April 2024
Mo Tu We Th Fr Sa Su
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 1 2 3 4 5
   

MEC

PARLAMENTUL

guvern

ANACEC

logocons

ctice

 ISE

ANCE gov

proD

siguranta pe internet

   

matematica falesti

sime

COVID

 

   

Educație copii: Cum să te comporți cu un copil încăpățînat

Imediat ce devin părinți, oamenii acordă o atenție deosebită capitolului “educație copii”. Niciodată nu e prea devreme să începi educația copiilor, specialiștii spunînd: cu cît mai devreme cu atît mai bine. Iar lucrurile se complică, spun părinții, cînd au un copil mai încăpățînat. Iată cîteva sfaturi care vă vor fi de folos în educația copiilor.

Comportamentul părinților este important în educația copiilor

Deși nu sînt mulți care să recunoască aceste lucruri, comportamentul copilului are în mare parte legatură cu modul în care parinții lui reactionează. Așa că, înainte de a te plînge de cît de încăpățînat este copilul tău, urmărește ce faci tu. Ai lăudat vreodată o faptă bună a copilului tău? Sau primul impuls este să-i cerți fapta rea? Dacă răspunsul este pozitiv la a doua intrebare, atunci află că greșești. Iată explicația. În momentul în care un copil face ceva bun și nu primește nici un răspuns din partea părintelui, iar data viitoare observă că la o faptă rea a primit feed-back, se va “încăpățîna” să facă numai năzbîtii. De ce? Pentru că doar așa primește atenție. Pentru el cearta nu e ceartă, în mintea lui se formează imaginea unui părinte care il bagă în seamă.

Așadar, primul pas pe care un părinte trebuie să-l facă este să-și urmărească copiii și să le laude fiecare lucru pozitiv pe care îl fac, să-i încurajeze și să-i sprijine. Cu cît se vor concentra mai mult pe faptele bune, cu atît mai mult vor primi rezultate bune din partea copiilor.

Ȋnvaţă-ţi copilul să iubească lectura!

Să-ţi ajuţi copilul să înveţe să se bucure de citit este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate realiza un părinte. Va merita “investiţia” timpului şi energiei tale. Iată cîteva sfaturi:

1.Citiţi-le copiilor cu voce tare încă dinainte să poată articula cuvinte! Chiar şi când vor învăţa să citească nu vă opriţi să lecturaţi cu voce tare. Asta îi va încuraja să o facă şi ei, iar astfel li se va îmbunătăţi dicţia şi nu vor avea trac în public.
 

2.Este foarte important ca cei mici să creadă cu tărie că pot să facă acest lucru şi mai important de atât este să-i determinaţi să vrea să citească.
 

3.Nu le oferiţi răsplată pentru că citesc! Mulţi părinţi le promit celor mici că dacă vor citi o poveste vor avea voie să privească la TV, de exemplu. Ei trebuie să înţeleagă că adevărata răsplată pe care o primesc este lectura în sine. Când îi răsplătim cu desene animate, dulciuri şi jocuri, ei înţeleg că cititul este lucrul pe care trebuie să-l facă pentru a obţine lucruri mai importante, mai valoroase.

4.Realizaţi o listă de 5-10 cărţi pe care le consideraţi potrivite pentru vârsta acestora şi lăsaţi la alegerea lor cu care dintre ele să înceapă. Ȋn felul acesta nu se vor simţi constrânşi să citească o anumită carte, nu vor considera că le-o impuneţi.

5.Pentru început,cărţile cu ilustraţiisunt mai potrivite. Acţiunile însoţite de imagini sugestive sunt mult mai bine înţelese. Astfel de cărţi îi determină să le deschidă şi neîndemnaţi de părinţi, profesori sau bone.

Cum "strici" un copil bun! 9 lucruri pe care să nu le spui niciodată unui copil

     Nu există copii răi, doar copii buni.... și cuvintele noastre aruncate la repezeală atunci cînd nu mai facem față situațiilor ieșite de sub control. Cuvinte care, de multe ori și fără să ne dăm seama, transmit mesaje ce pot destabiliza echilibrul emoțional pe viitor al copilului.

     Așadar:

1. Lasă că fac eu în locul tău!

     De ce să faci tu totul pentru el?

     Responsabilizează-ți copiii, pentru ca să știi că ei chiar pot face mult mai multe lucruri decît îți imaginezi, încă de la vîrste foarte mici. Să-și strîngă jucăriile, să dea cu aspiratorul și să șteargă praful, să strîngă masa sau să-și facă curat în propria cameră.

   Sarcinile cu care ar trebui să-ți obișnuiești copilul reprezintă calea spre independență și ele nu vor fi privite ca pe niște pedepse, dimpotrivă.

   Un copil care nu a exersat deloc independența, va deveni nesigur, temător, pentru că nu-și cunoaște propriile capacități, puteri și a învățat că părinții trebuie să decidă pentru el.

2. Încetează, nu mai plînge!

     Chiar așa, tu cum ai reacționa în momentul în care cineva ți-ar spune să nu mai plîngi?

     Atunci cînd îi interzici unui copil să mai plîngî îi înăbuși orice tentativă de exprimare emoțională a durerii, a tristeții, a supărării, și odată ajuns la maturitate se va transforma într-un adult frustrat care resimte toate limitările puse în copilărie.

Lecţiile esenţiale ale celor şapte ani de-acasă

Ce-ar trebui să înveţe copilul în cei şapte ani de-acasă?

Limbi străine? Engleză, germană sau chineză? Nu sunt atât de importante.

Putem să-l iniţiem în ştiinţe, să facem experimente chimice în bucătărie, să-l ducem în toate orăşelele cunoaşterii din lume şi să-i cumpărăm mii de cărţi. Dar dacă lecţiile esenţiale nu sunt învăţate, aşa că nici asta nu va conta aşa de mult.

Putem să-l învăţăm să împartă jucăriile cu alţii, să doneze, să fie tolerant. Însă nici asta nu e suficient.

Care sunt, de fapt, lecţiile esenţiale din primii şapte ani de viaţă?

Răbdarea: când îl învăţăm pe copil să aştepte liniştit, să amâne satisfacerea unei plăceri, să îşi urmeze scopul cu perseverenţă, să nu bată din picior pentru că „toate” i se cuvin doar lui, am pus o piatră extraordinară la temelia caracterului sau.

Bunătatea: una din primele lecţii care trebuie învăţată este să nu râdă niciodată de nimeni. Să se poarte frumos cu copiii, mai ales faţă de cei cu nevoi speciale, să nu râdă, ci să poarte de grijă.

Să nu invidieze: cunoaşteţi adulţi care reuşesc să aibă o relaţie omenească cu cineva doar atunci când respectivul este… un pic mai prejos decât ei? Altfel, sunt roşi de invidie. Noi, ca părinţi, trebuie să fim cu luare aminte, să nu comparăm, să nu încurajăm excesiv spiritul de competiţie. Cel mic e bine să înveţe că îşi este suficient sieşi exact aşa cum este, iar darurile şi avantajele altora nu-i vor ştirbi din calităţile lui.

   
Copyright © 2024 DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE FĂLEŞTI. Toate drepturile rezervate.
© DGE FALESTI