De-a lungul anilor, copiii au făcut parte din instituțiile școlare, organe educaționale ale sistemului de învățământ pentru formarea și educarea lor. Școlile sunt menite să ne educe și să formeze din copii viitori indivizi capabili ai societății care vor forma forța de muncă și valorile respectiv talentele țării.
Dar sistemul de învățământ este o singură unitate, iar elevii sunt cu sutele de mii având fiecare ritmuri de învățare și dezvoltare diferite. Acest lucru duce deseori la neînțelegeri, frustrări legate de cerințele școlare, profesorul fiind responsabil de clase de 30 de elevi în 8 din 10 cazuri.
Pe de altă parte, deși forțați să se adapteze unui anumit nivel școlar cu sarcini precise, colectivul de elevi este un mediu favorabil dezvoltării inteligenței sociale a elevului și capacitatea lui de adaptare la mediul social, într-un colectiv de copii.
De asemenea învățământul de stat este accesibil tuturor, acesta nu necesită plata unor taxe picante pentru educația și formarea copiilor.
În cadrul colectivului, elevul este capabil să-și compare nivelul cu cel al clasei și să facă ajustări și exerciții extra acolo unde este nevoie. De asemenea, prin concurență și competiție, elevul este stimulat să muncească mai mult pentru performanțele școlare.
Învățământul la domiciliu nu este o formă des întâlnită.
De ce să te joci cu copilul tau? – informații pentru părinți
Ajungi vreodata la sfârșitul zilei epuizat acasa și nu iti doresti altceva decat sa stai sa te relaxezi?
Si cand tocmai te-ai descaltat, îti auzi copilul care striga: “ Mama/ tata, haide sa te joci cu mine! “
Cu toate ca joaca cu copilul tau poate parea obositoare, te vei gandi de doua ori inainte de a spune nu, mai ales dupa ce vei citi acest articol.
Beneficiile fizice, psihice si sociale ale jocului, te vor face cu siguranta sa accepti provocarea.
Ce face jocul pentru copilul tau? Doua cuvinte: dezvolta abilitati. Ce sunt acelea? Gandeste-te la ele ca la un instrumentar, o trusa de scule. Atunci cand se naste, trusa lor de scule e relative goala. Parintii ii ajuta pe copii sa isi umple aceasta trusa.
Pe masura ce copiii se dezvolta, adauga mai multe instrumente sau abilitati in trusa lor. Pentru asta au nevoie si de tine.
Haideti sa structuram lucrurile raportandu-ne la informatiile furnizate de spoecialisti in educatie si dezvoltarea copilului.
Cum comunicaţi cu copilul când sunteţi la distanţă
Scrisorile şi discuţiile dese la telefon sunt o modalitate potrivită pentru părinţii plecaţi de a fi prezenţi zilnic în viaţa propriilor copii. Comunicaţi cât de mult posibil cu copilul – la telefon, prin internet, prin scrisori şi cărţi poştale, prin vorbe aduse acasă de consăteni.
Comunicarea non-verbală este importantă. Pentru că la distanţă, la telefon sau în scrisori, nu puteţi da afirmativ din cap şi nu puteţi ridica sprâncenele a semn de întrebare, ar fi bine să exprimaţi în cuvinte ceea ce vreţi să spuneţi, ceea ce simţiţi, ce vă interesează sau vă îngrijorează.
Cunoaşterea particularităţilor de vârstă ale copilului ne poate ajuta să-i înţelegem comportamentul în diferite situaţii. Astfel, vom ajunge să nu mai considerăm că sunt comportamente „negative” anumite trăsături specifice unei perioade de vârstă.
De exemplu, în adolescenţă se accentuează nevoia de afirmare a copilului. Un adolescent are nevoie de mai multe posibilităţi pentru a-şi dezvolta personalitatea şi a-şi spori independenţa faţă de părinţi. Atunci când această nevoie nu îi este realizată, copilul poate deveni indiferent, izolat sau agresiv, revoltat.
Cu intenția de a-i proteja, deseori, părinţii/adulţii au tendinţa de a impune multe reguli copilului. De fapt, regulile sunt importante pentru copii, deoarece, atunci când sunt corect formulate, ele prevăd care vor fi acțiunile ce urmează. O regulă ar trebui să spună copilului ce aşteaptă cei din jurul lui ca el să facă. Stabiliţi câteva reguli, limite şi nu vă abateţi de la ele. Un copil învaţă nu doar din ceea ce îi spuneţi, dar mai ales din ceea ce vede că faceţi. El se va aştepta ca şi dvs. să respectaţi regulile pe care le-aţi stabilit şi să vă ţineţi promisiunile. Dacă daţi importanţă celor stabilite anterior, copilul vă va respecta şi pe dvs. mai mult.
Stabiliţi reguli împreună, nu le impuneţi. Dacă sunt stabilite şi respectate, regulile ajută membrii familiei să reducă numărul conflictelor şi să menţină o atmosferă de comunicare eficientă şi relaţii sănătoase. Iată câteva lucruri de ţinut cont atunci când stabiliţi regulile familiei:
În primii ani de şcoală, copilul îşi lărgeşte cercul de comunicare, devine tot mai îndemânatic, ştie să scrie, să citească, să calculeze şi află multe lucruri noi. El îşi controlează bine corpul, ceea ce îl ajută să practice şi deverse genuri de sport. În această perioadă, copilul este tot mai interesat de semenii lui, leagă prietenii şi devine treptat tot mai independent.
Dacă veţi încerca să vedeţi lucrurile prin ochii copilului, veţi înţelege de ce uneori este plin de energie şi bucuros, iar alteori devine plictisit şi abătut sau nervos. Când vă gândiţi la câte presiuni este supus un copil de 6-7 ani, înţelegeţi că are mare nevoie de susţinere şi încurajare permanentă. Îl puteţi ajuta prin structurarea şi respectarea unui program zilnic, în care să aveţi grijă că se hrăneşte potrivit, are timp să se odihnească, se ocupă suficient de temele pentru acasă dar şi de jocurile cu prietenii.
De multe ori, mesajele adulților au legătură doar cu rezultatul final al copilului. Se apreciază reuşitele şi în mică măsură se observă progresul pentru celelalte rezultate. În loc să insistaţi pe ce a greşit, spuneţi copilului ce a făcut bine şi ce a mai rămas de făcut. Apreciaţi nu doar rezultatul final, dar şi faptul că a încercat, s-a străduit.
Adulţii au suficientă experienţă şi ar trebui să-şi direcţioneze potenţionalul în favoarea copilului. Uneori poate fi nevoie să repetaţi sau să explicaţi clar ce aţi avut în vedere când aţi spus una sau alta. Explicaţi pe înţelesul copilului de ce trebuie să se comporte într-un fel sau altul şi ce aveţi în vedere când îi spuneţi: „să fii cuminte”, „să nu-ţi faci de cap” sau „să nu ieşi din vorba bunicilor sau rudelor”.
Sănătatea mentală, mână în mână cu un limbaj format corect
Orice părinte doreşte să-şi vadă copilul sănătos, capabil să vorbească îngrijit, să scrie corect. Fiind de părere că „viaţa nu înseamnă să trăieşti pur şi simplu, ci să fii sănătos” (Epigra-me, VI, 60), poetul latin Marţial menţiona: „Pentru a ne calcula corect anii, ar fi bine să separăm de viaţa noastră febrele severe, tristeţile apăsătoare şi durerile rele: atunci, după copilărie ar urma imediat bătrâneţea”. Unele „tristeţi apăsătoare” şi „dureri rele” - sufleteşti, nu neapărat somatice - sunt cauzate de tulburările de limbaj, care îi împiedică pe cei afectaţi să comunice eficient cu semenii lor.
Limbajul uman este cel mai important mijloc prin care conştiinţa poate reflecta realitatea obiectivă, este un instrument al cunoaşterii, al creării valorilor culturale, morale şi al transformării naturii.
Limbajul reprezintă unul din cele mai complexe fenomene psihosociale, constituind actul fundamental de legitimare a omului şi situare a individului pe scara evidenţei şi progresului materiei vii.
Drumul copilului spre maturitate este determinat de „zestrea” sa ereditară, de mediul social şi de educaţia sa, în situaţii normale, copiii învaţă treptat să comunice, să colaboreze, se orientează spre mediul înconjurător, asimilează experienţe, însuşesc comportamente. Toate acestea nu se pot realiza în afara limbajului.
Exprimarea logic corectă a ideilor, cultivarea vocii, dar şi recuperarea defectelor de vorbire reprezentau preocupări de mare importanţă chiar şi în cele mai străvechi timpuri. Personalităţi antice, precum Demostene, Cicero etc., au insistat să-şi depăşească defectele de pronunţie, devenind, în consecinţă, mari oratori ai epocii lor. De dezvoltarea vorbirii corecte şi agreabile s-au preocupat mulţi dintre marii gânditori antici: Platon, Aristotel, Plutarh etc.
De-a lungul secolelor, limbajul şi tulburările de limbaj au suscitat constant atenţia cercetătorilor. Un interes deosebit faţă de aceste probleme l-a manifestat savanţi moderni, precum Broca, care, studiul său a abordat detaliat fenomenul afaziei motorii; Wernicke, care s-a referit la afazia senzorială; Netkaciov, care a studiat terapia bâlbâielii; Albert şi Hermann Gutzmann; contemporanii noştri: R. Lalaeva, G. Filiciova, L. Volkova, C. Păunescu, E. Ver£a, E. Boşcaiu, E. Stanică, E. Vrăjmaş, A. Bondarenco, I. Carpenco şi mulţi alţii. Contribuţiile lor ştiinţifice au condis la constituirea unei ştiinţe noi, cunoscută sub numele de Logopedici.
5 lucruri pe care le fac parintii ai caror copii sunt cuminti
Relatia parintelui cu copilul sau se va reflecta in actiunile acestuia din urma, inclusiv in problemele sale comportamentale, in cele emotionale si, pe termen lung, in reusita sa in viata. Desi nu exista o reteta pentru a creste un copil cuminte, cercetarile psihologice au demonstrat ca anumite conduite si atitudini ale parintilor pot influenta decisiv evolutia si succesul viitor al copiilor.
Ce fac parintii care au copii cuminti:
Au o relatie sanatoasa unul cu celalalt
Copiii care provin din familii conflictuale, cu certuri, violenta casnica sau parinti divortati, au tulburari comportamentale mult mai frecvente decat cei din familii cu relatii armonioase, dupa cum demonstreaza si un studiu al Universitatii din Illinois. Chiar daca locuiesc cu un singur parinte, dar in conditii non-conflictuale, copiii sunt mult mai echilibrati decat cei care locuiesc cu ambii parinti, care, insa, nu se inteleg, arata Robert Hughes, profesor la departamentul de dezvoltare umana si comunitara al Universitatii. Conflictele dintre parinti, inainte de a divorta, se imprima puternic in memoria copilului, influentandu-i comportamentul si reactiile emotionale.