Trecerea de la învăţământul primar la cel gimnazial, creşterea cerinţelor intelectuale, trecerea de la un învăţător la mai mulţi profesori stau la baza unei adaptări dificile a elevilor la ciclul gimnazial. Spre deosebire de ciclul primar, în ciclul gimnazial elevii trebuie să se adapteze la stiluri diferite de predare şi evaluare. O primă problemă este chiar colectivul de elevi. Pentru a-i apropia şi a se cunoaşte sunt recomandate activităţile în comun: excursii, întreceri sportive, şezători literare etc. O altă problemă o constituie trecerea de la un învăţător la o echipă de profesori. În primele săptămâni ale clasei a V-a, profesorii vor testa elevii asupra modului în care ei operează cu noţiunile dobândite în clasele primare. Rezultatul testului va fi un ghid pentru profesor ca să lucreze diferenţiat.

Nu este suficient ca un părinte să îşi trimită copilul la şcoală în fiecare zi pentru ca acesta să aibă succes. Implicarea părinţilor în educaţia copilului, la şcoală şi acasă, are un impact semnificativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale în general. Conform cercetărilor, copiii părinţilor implicaţi: absentează mai rar; se comportă mai bine; au performanţe şcolare mai bune; acced la nivele mai înalte de educaţie. Implicându-se activ în educaţia copiilor lor, părinţii le transmit acestora un mesaj important: că sunt interesaţi de activităţile copiilor, iar şcoala este importantă.  

Există câteva modalităţi concrete prin care părinţii se pot implica în educaţia copiilor lor. Acasă: citiţi împreună cu copilul dvs., discutaţi cu copilul cărţile pe care le-a citit, ajutaţi-l pe copil să îşi organizeze timpul, limitaţi privitul la televizor sau jocurile pe net în serile din cursul săptămânii, discutaţi în fiecare zi cu copilul despre ceea ce s-a întâmplat la şcoală, verificaţi-i temele de casă în fiecare seară. La şcoală: întâlniţi-vă cu profesorii pentru a discuta despre cum şi când este nevoie de ajutorul dvs., în funcţie şi de interesele pe care le aveţi. Oferiţi-vă voluntar. Părinţii pot: să ajute în organizarea activităţilor extracurriculare, să ajute copiii cu nevoi educaţionale speciale, să însoţească elevii în excursii, să vorbească elevilor despre cariera lor sau despre experienţele profesionale.

Toate aceste activităţi reprezintă o oportunitate pentru părinţi de a interacţiona cu personalul şcolii şi cu ceilalţi părinţi. Astfel ei pot afla informaţii despre climatul şcolii, ceea ce îi ajută să înţeleagă cum este şcoala unde învaţă copilul lor. În ceea ce priveşte propriul copil, părintele poate astfel să îl ajute în activităţile şcolare, dar, în acelaşi timp, creează un context adecvat pentru discutarea unor probleme şi serveşte ca model de comportament responsabil.