Ce este bine să ştiţi în plus despre copil

Cunoaşterea particularităţilor de vârstă ale copilului ne poate ajuta să-i înţelegem comportamentul în diferite situaţii. Astfel, vom ajunge să nu mai considerăm că sunt comportamente „negative” anumite trăsături specifice unei perioade de vârstă.

De exemplu, în adolescenţă se accentuează nevoia de afirmare a copilului. Un adolescent are nevoie de mai multe posibilităţi pentru a-şi dezvolta personalitatea şi a-şi spori independenţa faţă de părinţi. Atunci când această nevoie nu îi este realizată, copilul poate deveni indiferent, izolat sau agresiv, revoltat.

 Înţelegerea nevoilor emoţionale ale copilului ne ajută să-i oferim toate condiţiile necesare pentru a se dezvolta armonios. Împreună cu nevoile fizice (hrană, adăpost, siguranţă), fiecare persoană, inclusiv copilul şi tânărul, are nevoi emoţionale (de sprijin, respect, recunoaştere, acceptare, dragoste, prietenie, îndeplinire a propriilor speranţe etc.). Sănătatea şi dezvoltarea fiecărui copil depind de satisfacerea acestor nevoi fireşti.

Comunicarea permanentă cu copilul ajută să înţelegem ce gândeşte, ce simte, ce probleme şi ce nevoi are acesta. Relaţia dintre părinte şi copil trebuie să se bazeze pe înţelegere şi nu pe autoritate sau forţă. Se poate de ajuns la o relaţie bună cu copilul, dacă el va simţi că îl apreciaţi şi îl înţelegeţi, că vă interesează şi îi respectaţi „universul” personal. Comunicând, veţi cunoaşte presiunile la care copilul este supus din partea mediului şcolar, familiei şi societăţii. În acest mod, veţi deveni mult mai înţelegător în ceea ce priveşte comportamentele copilului, aparent „nepotrivite”.

Dezvoltarea încrederii şi stimei de sine este un mod sigur de prevenire a problemelor cu care se pot confrunta uneori copiii şi tinerii: dificultăţi de învăţare, abandon şcolar, conflict cu legea, abuz de droguri şi de alcool, suicid. Copilul îşi construieşte părerea despre sine din părerile pe care le au despre el persoanele care îl înconjoară. Oamenii din jur sunt „oglinda” în care se vede copilul. Părinţii au rolul de bază în a ajuta copiii să-şi descopere şi să-şi sporească stima de sine. A avea o bună stimă de sine înseamnă să-ţi asumi responsabilităţi, să te afirmi, să poţi răspunde propriilor nevoi, să ai scopuri în viaţă şi să găseşti modalităţi de a le atinge.

Încurajarea comportamentelor dorite, pozitive este cea mai bună modalitate de disciplinare a copilului. Evitaţi pedepsirea copilului. Bătaia înjoseşte şi înrăieşte. Toate pedepsele fizice şi emoţionale folosite de părinţi au efecte negative asupra stimei de sine a copilului şi asupra relaţiei cu el.

Implicarea şi participarea copilului în luarea deciziilor care îl privesc este un drept al său. Copiii nu sunt mini-oameni cu mini-drepturi. Ca orice fiinţă, copilul are dreptul de a avea şi a spune opinia personală referitor la diverse aspecte ale vieţii. Vorbiţi cu copilul atunci când luaţi decizii care îl privesc. Atunci când vă gândiţi să plecaţi la muncă în străinătate, discutaţi şi decideţi împreună cu copilul: dacă pleacă unul dintre părinţi sau ambii, cât timp veţi lipsi din viaţa lui, în grija cui, cu cine va rămâne copilul dumneavoastră, va locui singur sau cu persoana care îl va supraveghea, ce responsabilităţi vor avea copilul şi îngrijitorul său.