1 septembrie - proba „de foc” pentru părinţi şi copii

Luna septembrie este una din cele mai dificile pentru elevi. Asta pentru că s-a terminat cu joaca şi somnul pe săturate şi copiii trebuie să fie atenţi, să asculte şi să se concentreze. După 3 luni de vacanţă, nu e prea uşor. Şi mai dificil este pentru copiii care merg pentru prima dată la şcoală, în clasa întâi. Pentru că la şcoală nu-i ca la grădiniţă, gata cu alintatul, gata cu năzbâtiile. De aceea este nevoie să-l pregătim pe copil din timp, de cu vară. Psihologul Tatiana Turchina vine cu câteva sfaturi preţioase despre „cuminţirea neastâmpăraţilor”, despre dezvoltarea corectă a comportamentului copilului şi capacităţii lui de concentrare.

Tatiana Turchina: Pentru realizarea maturităţii şcolare este necesară pregătirea copilului preşcolar în plan: cognitiv, afectiv, volitiv şi social.

Din punct de vedere cognitiv, un copil care a frecventat grădiniţa, a acumulat suficiente competenţe corespunzătoare vârstei pentru a păşi cu încredere în clasa I. Ceea ce ar fi să perceapă copilul este că odată cu şcoala, timpul de joc uşor se estompează. Pe lângă activităţile de la şcoală va avea de realizat câteva sarcini acasă. Dacă jocul este o activitate liberă, spontană, bazată pe comunicarea nemijlocită şi pe simpatie interpersonală, învăţarea este o activitate obligatorie, cu un program bine stabilit şi cu o dozare susţinută a efortului, cu operaţii măsurate prin raportare la un etalon (calificative), asistată de adultul care intervine, supraveghează, observă. La această etapă copilul ar trebui să aibă dobândite prerechizitele şcolarizării: scrisul-cititul, matematică, cunoştinţele despre funcţionarea cognitivă. Din punct de vedere afectiv, copilul ar trebui să-şi înţeleagă propriile emoţii (cel puţin cele de bază - bucurie, tristeţe,supărare, frică),să le exprime adecvat, să înţeleagă emoţiile celorlalţi. Maturitatea socială este destul de importantă pentru a păşi cu dreptul în şcoală. Copilul trebuie să fie capabil de a stabili relaţii sociale adecvate, de a respecta regulile sociale şi de a rezolva probleme ce pot apărea în relaţiile personale. Şi nu în ultimul rând, copilul de 6-7 ani e bine să deţină un grad de autonomie personală, să fie capabil de a-şi menţine în ordine camera, masa de lucru, de a rezolva probleme
cotidiene specifice grupului de vârstă din care face parte.

Sugestii pentru părinţi:

• da-ţi copilului diferite sarcini (să ude florile, să strângă masa etc.), ajutaţi-l cu instrucţiuni cât mai clare şi precise, iar la sfârşit apreciaţi pozitiv îndeplinirea lor.
• nu-l scutiţi de la anumite însărcinări spunând că este prea mic, nu poate, nu se pricepe în timp, va crede că nu e în stare de nimic.
• nu renunţaţi să-i stabiliţi anumite însărcinări, doar pentru că nu se isprăveşte cu acestea în mod corespunzător sau pentru că le faceţi dvs. mai repede sau mai bine. Copilul are
  nevoie de exerciţiu ca să înveţe,
• copiii trebuie să îşi poată controla nerăbdarea şi emoţiile negative,
• copilul trebuie să ştie că nu are voie să-i agreseze fizic sau verbal pe alţi copii, să îi ameninţe, să-i umilească şi să se poarte urât. altfel va intra în conflict cu colegii sau cadrele didactice. Nu e suficient doar să-i explicăm, ci să transformăm această regulă într-o regulă de viaţă, pentru dezvoltarea vocabularului incitaţi copilul la conversaţii.
• pentru a cultiva dragostea de carte, cumpăraţi-i cărţi şi ajutaţi-1 să exploreze imaginile, să le explice, să identifice titlul poveştii, ca mai apoi să identifice litere sau chiar să citească.
• discutaţi împreună orice confruntare cu semenii, ajutaţi-1 să dezvolte abilitatea de a rezolva problemele cotidiene, relataţi-i despre diversitatea de persoane/ respectiv copii,
  despre necesitatea de a-i cunoaşte şi a-i înţelege.
• evitaţi să vă „înlocuiţi” prezenţa dvs fizică, afectivă şi socială cu planşeta sau alte noi tehnologii.

Rolul temelor pentru acasă este de a repeta şi consolida cunoştinţele acumulate de elevi la orele de curs, de a exersa şi dezvolta abilităţile de calcul matematic, de scriere, de
analiză, de sinteză, de a-i ajuta să aplice în mod practic ceea ce au învăţat teoretic, de a fi disciplinaţi, de a-şi organiza timpul, de a-şi stabili priorităţile, de a-şi doza efortul, de a lucra independent, de a-şi asuma răspunderi, de a lua decizii şi a suporta consecinţele deciziilor.

Pentru a dezvolta şi menţine capacitatea de concentrare a atenţiei:

• Ajutaţi-1 să înveţe cum să se organizeze prin fixarea unui program bine stabilit şi adaptat vârstei, nevoilor şi activităţilor pe care trebuie să le desfăşoare.
• Amenajaţi-i un loc special de studiu cu o masă bună de scris, scaun ergonomie, lumina care să-i vină din partea stângă şi toate ustensilele pregătite pentru studiu.
• Nu criticaţi copilul pentru capacitatea mai redusă de concentrare. Reţineţi că - la vârsta de 7 ani copilul poate fi concentrat 35-40 min. In această perioadă are loc trecerea de la atenţia involuntară la cea voluntară. Doar cu răbdare şi exerciţiu se va obţine succes.Noutatea, imprevizibilul, expresivitatea, schimbarea metodelor de lucru sunt căi de
  menţinere a atenţiei.
• In primele luni de şcoală fiţi alături de copil în realizarea temelor pentru acasă.
• Planificaţi timpul cu pauze şi cultivaţi curiozitatea pentru fiecare sarcină.
• Evitaţi să susţineţi ideea obligativităţii de a-şi face temele. Capacitatea volitivă e în curs de dezvoltare.

Când putem spune despre un copil că „nu este atent”? Care sunt cauzele lipsei concentrării la copii? Ce anume îi influenţează comportamentul?

Tatiana Turchina: Formele de neatenţie sunt şi ele multiple. Se pot datora distragerilor (orientarea atenţiei spre altceva), caracterului neinteresant al lecţiilor, repetiţiilor
exagerate, evenimentelor cotidiene care “macină“ interiorul copilului. Oboseala şi stările de boală pot fi şi ele cauze ale lipsei de concentrare.

Există o curbă a atenţiei de care trebuie ţinut cont în organizarea activităţilor. Lunea, după două zile de odihnă, capacitatea de concentrare este mai mică, care creşte în timpul
săptămânii, pentru ca vineri din nou să scadă. Prima lecţie este afectată de o discretă stare de somnolenţă, iritima de oboseală.

Supraîncărcarea copilului (la scoală şi acasă) poate duce la surmenaj. Ritmul neadecvat, agitaţia, frica, pot slabi interesul pentru activitate. Copilul are nevoie de timp, de relaxare şi de joacă. De aceea este importantă dozarea corectă a temelor pentru acasă de către cadrele didactice şi a tuturor solicitărilor din partea părinţilor.

Alte cauze ce ar determina capacitatea redusă de concentrare a atenţiei:

• Situaţia nefavorabilă din familie;
• Subalimentaţia copilului;
• Neglijarea din partea părinţilor sau hiperprotecţia părinţilor;
• Stare de sănătate precară;
• Cauze educaţionale (copilul nu a fost antrenat în activităţi de atenţie);
• Cauze interne ce ţin de personalitatea copilului (imagine de sine scăzută, sensibilitate mărită, tendinţă spre perfecţionism, impulsivitate, temperamentul, timiditatea);
• Cauze situaţionale (activitatea nu este interesantă, nu este atractivă, ori este prea facilă(monotonă, plictisitoare - aceasta se întâmplă deseori atunci când copilul vine în clasa 1
• superpregătit din punct de vedere cognitiv) sau copilul este înconjurat de stimuli ce distrag atenţia);
• Cauze emoţionale — traume psihologice, experienţa abuzului, pierderi/separare de persoana de care s-a ataşat;
• Cauze neurobiologice - tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie.

Pentru a-i asigura progresul dezvoltativ:

Oferiţi-i copilului hiperactiv recompensă (un cuvînt de laudă, aprecieri de tipul bine sau corect) după fiecare sarcină îndeplinită, fie şi foarte mică.
Dacă nu au parte de ea, copiii îşi vor pierde rapid interesul pentru muncă şi vor trage concluzia că nu au lucrat bine - o manifestare specifică lor, în contrast cu cea a altor copii, care continuă să lucreze chiar dacă nu sunt lăudaţi. In cazul când nu a făcut bine ceva, nu va fi certat sau nu i se vor aduce reproşuri, ci, pur şi simplu, va fi atenţionat.

• Oferiţi-i copilului hiperactiv explicaţii la fiecare element nou până ce îl asimilează.
• Confruntându-se cu o problemă, copiii hiperactivi nu se gândesc cum trebuie rezolvată, ci o tratează în mod impulsiv.

Copilul zilelor noastre este suprasolicitat cu teme primite la şcoală, diverse activităţi educative sau de recreere. Pentru a-1 proteja, trebuie să-i oferim o alimentaţie adecvată şi să-l ferim, atât cât se poate, de boli şi eforturi excesive.Nu în ultimul rând, trebuie să contribuim la dezvoltarea lui. suplimentându-i alimentaţia cu minerale si vitamine menite să îi întărească sistemul imunitar şi rezistenţa. Acizii graşi Omega-3 au o însemnătate vitală pentru oameni,indiferent de vârstă. O sursă bună o constituie peştii de apă rece, ca de exemplu macroul, heringul sau sardelele. Dar nu oricărui copil sau adult îi place să mănânce peşte de mai multe ori pe săptămână. De aceea regimul său poate fi îmbogăţit cu minerale şi vitamine concepute special pentru copii.