Femeia ascunde sub pleoape o taină

     Primăvara este un frumos anotimp care găzduiește una din cele mai minunate sărbători: 8 martie. În acest context, la Liceul Teoretic „M.Eminescu” din orașul Fălești, pe 29 februarie, s-a desfășurat o masă rotundă cu genericul: „Femeia ascunde sub pleoape o taină”. Profesoara de limba și literatură română, Negoițî Liliana, alături de elevii claselor a XII-a și a XI-a, au făcut o investigație în enigmaticul univers feminin. Elevii au convins că iubirea e suprema lege a universului care guvernează și orînduiește totul, că de la ea pleacă și spre ea converg toate gîndurile și acțiunile noastre. Galerie Foto.

   Nu există o formula universală de interpretare a conceptului de iubire, dar elevii, fiecare în felul său, au expus cum înțeleg dragostea. Așadar, nu există, din păcate, un elexir al iubirii, care ar declanșa procesul, dar imaginația noastră încearcă să se ancoreze într-un vis care ne face să sperăm la existența, pe acest pămînt, a persoanei care e jumătatea noastră perfectă. Căutarea sufletului pereche e eternă. Omul își caută partenerul ideal în orice moment al existenței sale.

 De-a lungul secolelor, omenirea și-a exprimat admirația față de iubire și femeie prin poezie, muzică, pictură, sculptură, proză. Elevii au apelat la lirica lui M. Eminescu, L. Blaga, N. Stănescu, G. Vieru, care au definit femeia ca un simbol al eternului mister. Au fost recitate poezii din creația acestora și s-a analizat imaginea femeii în poezia românească.

   La final, d-na Negoițî a prezentat cartea lui M. Cărtărescu „De ce iubim femeile”, selectînd secvențe de text care demonstrează unicitatea femeii, misterul indescifrabil. Născut la Bucureşti, pe 1 iunie 1956,M. Cărtărescu se manifestă în poezie, proză, eseistică, fiind tradus și apreciat și în străinătate. E cel care afirmă că nu televizorul, computerul, ritmul vieții ne fac să nu mai citim, ci slăbirea interesului general pentru existență, pentru viața interioară.

   Dînsul realizează că cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi pe care o iubeşti cu adevărat. Nimic altceva nu contează. Elevii au rămas vrăjiți de explicațiile pe care le oferă Cărtărescu, de ce sînt iubite femeile:

—  pentru că le zîmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lîngă ele;

—  pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale cînd le fixezi ca un maniac;

—  pentru că fac toate treburile sîcîitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă;

—  pentru că le interesează cu adevărat cine cu cines-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune;

—  pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva;

—  pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor;

—  pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat;

—  pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi;  

—  entru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci cînd te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie;

—  pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.

   Așadar, activitatea a fost o demonstrație că literatura este cea care elogiază femeia, considerînd-o cea mai desăvîrșită minune din univers:

„...femeia-ascunde sub pleoape-o taină

și-și mișcă geana parc-ar zice

că ea știe ceva,

ce noi nu știm,

ce nimenea nu știe,

nici Dumnezeu chiar.”

                         (L. Blaga, Eva)